Tag Archives: tipa meditaţii

dedublare.

„- Dacă ai şti ce se întîmplă acum în înăuntrul meu. Cunoşti tensiunea sentimentală?

Ştii cum e, să fii presată în interiorul întregului organism din cauza vâltoarei de gânduri contradictorii din capul tău bolnav?

Oare ai avut vreodată aceste simţuri, cînd vrei ceva (pe cineva?) mult, dar trebuie să-ţi reţii dorinţa de a-l avea, vedea, auzi?

Pentru că ai lăsat timpul stăpîn asupra lucrurilor, l-ai invitat să-ţi dirijeze evoluţia evenimentelor, i-ai permis să te lege năprasnic de ceva (cineva?), ca apoi, să-ţi dai seama că nu te mai poţi deconecta, nici fizic, nici moral, de acel ceva (Doamne, cineva!), dar intuiţia îţi şopteşte s-o faci imediat.

Pentru că nu te simţi fericită şi nu te vei simţi fericită lîngă el (da, acel cineva). Pentru că ceea ce îţi oferă nu-ţi este înde-ajuns, şi-ţi oferă maximum, dar cît de puţin ţi se pare…

– Ai fost o proastă.
Ai vazut de la bun început că nu este compatibilitate perfectă.
Ai crezut că puţinul comun deja înseamnă mult. Iar restul… Restul se va educa, se va forma, se va construi sub influenţa mareţiei DraHostei.

Nu te învinuiesc. N-ai avut experienţa vieţii necesară să înţelegi complexitatea relaţiilor inter/intra-umane.

Ţi-ai suprasolicitat puterile (pentru prima oară în viaţa ta) şi atât de ghinionist!
Ai dedus şi singură că tendinţa din partea unui singur dintre cei doi e puţin de tot! E un nimic.

Te-ai apucat să mişti muntele, conştientă că nu poate fi mişcat.
Ai oferit continuu căldură. Ai crezut că aceasta ţi se va întoarce . Dar căldura ta era privită ca ceva firesc s-o primeşti, fără a oferi ceva în schimb.

Iar răbdarea ta, din păcate, e finită. Şi nădejdea – tot.
La primul impas dai inapoi. Nu primeşti nimic ca să te motiveze să continui să iubeşti. Cele cîteva mesaje receptate noaptea nu te mîngîie. Începi să răspunzi rece, indiferent.
Nu mai vrei nimic.

Decît să fii fericită. Iar fericită vei fi, cînd vei fi iubită. Mai ales, cînd vei simţi acest lucru.”

P.S: patetic şi banal pînă la greţos…

Îs nişte secvenţe din jurnalul meu personal.
Meditez mult şi prea „rupt” de pămîntesc în el 🙂
Şi ţin cu tot dinadinsul să dosesc – gîndurile mele viscerale – de ochii lumii.

Acest fragment e destul de inocent şi accesibil comprehensiunii.
Şi l-am postat.

Iacătă şi cîntecul care m-a determinat sî „eliberez” aşa hÎnduri:

todo calma…

Reclame