Tag Archives: relatii

dedublare.

„- Dacă ai şti ce se întîmplă acum în înăuntrul meu. Cunoşti tensiunea sentimentală?

Ştii cum e, să fii presată în interiorul întregului organism din cauza vâltoarei de gânduri contradictorii din capul tău bolnav?

Oare ai avut vreodată aceste simţuri, cînd vrei ceva (pe cineva?) mult, dar trebuie să-ţi reţii dorinţa de a-l avea, vedea, auzi?

Pentru că ai lăsat timpul stăpîn asupra lucrurilor, l-ai invitat să-ţi dirijeze evoluţia evenimentelor, i-ai permis să te lege năprasnic de ceva (cineva?), ca apoi, să-ţi dai seama că nu te mai poţi deconecta, nici fizic, nici moral, de acel ceva (Doamne, cineva!), dar intuiţia îţi şopteşte s-o faci imediat.

Pentru că nu te simţi fericită şi nu te vei simţi fericită lîngă el (da, acel cineva). Pentru că ceea ce îţi oferă nu-ţi este înde-ajuns, şi-ţi oferă maximum, dar cît de puţin ţi se pare…

– Ai fost o proastă.
Ai vazut de la bun început că nu este compatibilitate perfectă.
Ai crezut că puţinul comun deja înseamnă mult. Iar restul… Restul se va educa, se va forma, se va construi sub influenţa mareţiei DraHostei.

Nu te învinuiesc. N-ai avut experienţa vieţii necesară să înţelegi complexitatea relaţiilor inter/intra-umane.

Ţi-ai suprasolicitat puterile (pentru prima oară în viaţa ta) şi atât de ghinionist!
Ai dedus şi singură că tendinţa din partea unui singur dintre cei doi e puţin de tot! E un nimic.

Te-ai apucat să mişti muntele, conştientă că nu poate fi mişcat.
Ai oferit continuu căldură. Ai crezut că aceasta ţi se va întoarce . Dar căldura ta era privită ca ceva firesc s-o primeşti, fără a oferi ceva în schimb.

Iar răbdarea ta, din păcate, e finită. Şi nădejdea – tot.
La primul impas dai inapoi. Nu primeşti nimic ca să te motiveze să continui să iubeşti. Cele cîteva mesaje receptate noaptea nu te mîngîie. Începi să răspunzi rece, indiferent.
Nu mai vrei nimic.

Decît să fii fericită. Iar fericită vei fi, cînd vei fi iubită. Mai ales, cînd vei simţi acest lucru.”

P.S: patetic şi banal pînă la greţos…

Îs nişte secvenţe din jurnalul meu personal.
Meditez mult şi prea „rupt” de pămîntesc în el 🙂
Şi ţin cu tot dinadinsul să dosesc – gîndurile mele viscerale – de ochii lumii.

Acest fragment e destul de inocent şi accesibil comprehensiunii.
Şi l-am postat.

Iacătă şi cîntecul care m-a determinat sî „eliberez” aşa hÎnduri:

todo calma…

Reclame

Ceva despre relaţii…

Pe timp ce trece, renunţ la materialele jurnalistice, or asta era menirea blogului meu. Cred că de vină e vara… Bon!
La ce mă gîndesc eu în ultimul timp ? La relaţii! 🙂 Noroc de vara care încheaga tot mai mulţi îndrăgostiţi. Adik, am la ce mă uita şi ce analiza 🙂
Aşadar, ce mă deranjează? Tendinţa de a-ţi verifica partenerul.

De a-l pune la diverse încercări, ca să-i vezi reacţia.

Mie mi se pare asta o batjocură curată. Oameni buni, n-aveţi ce face? Iubiţi-vă şi lăsaţi la o parte testele de fidelitate, că nu aduc decît schizofrenii şi alte boli nervoase!

Să zicem un caz. Un El şi o Ea. Se întîlnesc demult (aproape un an).

El hotărăşte… em.. să se “pricălească” mai degrabă. Îi scrie un mesaj de adio, tipa “tu eşti plecată pe la rude, în sat, deja de 2 saptamăni, nu te-am văzt demult, în acest timp multe s-au schimbat. Eu mi-am dat seama că vreau libertate şi că relaţiile serioase nu-s pentru mine.”

Reacţia fetei? Clar că – şoc. Contrastul era surprinzatăr, doar cu 4 zile în urma îi scria cu totul altceva (desigur că o iubeşte şi îi este dor)  şi acuma…

Încearcă să afle ce s-a întîmplat cu adevărat. El, însa, ii repetă aceleaşi cuvinte. Ea se resemnează (după ce îl rugase binişor să se mai gîndească şi totuşi răspunsul era categoric “Nu”)  şi decide că nu merită să se închidă între 4 pereţi şi să se piardă în presupuneri.

Iese cu gaşca, seara tîrziu, să încerce tot pachetul de distracţii în stil moldovenesc (cred că ştiti, ce am în vedere).

Revine în oraş, iar el continuă să-i trimită mesaje controversate: ba menţine tema cu “trebuie să mă întelegi, oricum nu puteam fi împreuna”, ba seara “noapte bună, te pup dulce”. Straniu, nu?

După o săptămînă, îi sună că vrea să iasa la o plimbare. Mînată de intuiţie, ea acceptă. Discuţia poartă aceeaşi direcţie : de ce asta totuşi s-a întîmplat. Ea decide să-l facă să doară. Îi povesteşte în detalii, absolut totul, cu cine şi ce a făcut în sat. El îşi iese din minţi şi recunoaşte că totul nu a fost decît un simplu test. Că “a luat-o la pont”. A fost o simplă verificare.
Este şi de rîs şi de plîns aici. Acum, ambii dau vina unul pe celălalt pentru cele făcute.

Concluzii: 1) lăsaţi-vă, măi, de verificări!
2) dacă verificaţi, o faceţi într-un mod mai lejer, fiţi atenţi la repercursiuni…