Tag Archives: Bălţi

Centrul lumii bălţene

Ce înseamnă o zi însorită dibuită la sfârşitul lui mai, în centrul oraşului? Înseamnă să pătrunzi într-un flux continuu de fiinţe umane care sfidează amiezile zilelor chiar dacă acestea ating temperaturile maxime (în ultimul timp ajung până la 38 de grade).
Centrul este, fără dar şi poate, locul cel mai prestigios în oraş. De obicei, aici sunt amplasate instituţiile mai importante (cele mai vizitate) ale unui oraş : Primăria, Comisariatul de Poliţie, Oficiul Stării Civile, Hoteluri. Şi multă lume, vizibil diferita de ceilalţi de la periferii.

Deşi geografic, centrul oraşului cuprinde zone mult mai ample, moral suntem tentaţi să catalogăm ca atare str. Independenţei cu zonele-i adiacente (cu renumitul nostru havuz, ce bucură ochiul doar de sărbători şi de vine vreo personalitate marcantă pe la noi, şi cinematograful „Patria” care ajunge cel din Chişinău în ce priveşte asigurarea cu noi gadgeturi, acum avem posibilitatea să vizionăm un movie în formatul 3D!), urmează Piaţa Centrală, Parcul Central, Parcul Andrieş, iar clasificarea e făcuta, cel mai probabil, după criteriul popularităţii locurilor vizate.
Mai atrăgătoare este str. Independenţei. Aici zilnic, de dimineaţă, ai prilejul să urmăreşti multă lume, chiar şi în caniculă. Oamenii îşi urmează calea dârz, fără vreun echipament de protecţie împotriva soarelui (cu excepţia ochelarilor de soare). Ritmul lor este alert. Fiecare se grăbeşte aşa de parcă pe undeva îl aşteaptă ceva special. S-ar asemăna cu lumea din megapolisuri, cu o simplă excepţie : în oraşele mari, oamenii sunt într-atât de grăbiţi încât nici nu se observă unul pe altul. În centrul Bălţului, lucrurile stau altfel. Aici oamenii, deşi par indiferenţi şi concentraţi doar pe nevoile proprii, cu coada ochilor surprind ingenios împrejurimile şi scapă din când în când replici ce critică imaginile (mai ales, persoanele) văzute.
Mai toţi sunt îmbrăcaţi la fel, combinând articolele vestimentare incompatibile. Afirm, cu tot riscul să pierd din obiectivitate, că nu e vina lor, ci a comercianţilor pieţelor si centrelor noastre comerciale, care importă un sortiment destul de limitat. Şi oamenii sunt nevoiţi… Să supravieţuiască.
Din cauza unei aglomeraţii stabile, zona cuprinsă între Piaţa Centrală, Hotelul „Bălţi” şi oprirea Centrală este preferata vânzătorilor de publicaţii periodice. Aceştia cu o geantă mare, burduşită cu ziare, într-un costum specific, petrec ziua întreagă aici, ademenind cumpărătorii cu voce tare. Nu poţi caracteriza la fel vânzătorii de articole din ceramică care stau la o măsuţă proptită lângă mici zone de gazon, cu tufişuri şi bănci pierdute între ele. Aceştia consideră că principalul element ce le vinde producţia nu necesita a fi vociferat intens, cum o fac cei de ziare. Esenţială este imaginea.
Tot aici vezi reprezentanţii diverselor companii cosmetice ce stau la pânda unui trecător mai uşor de manipulat. De regulă, îi identifici rapid, întrucât majoritatea poarta costume special, de recunoaştere. Ceea ce îţi propun ei, este să participi la variate concursuri, tombole, în vederea câştigării unui premiu. Dacă refuzi – n-au prostul obicei să se ţină scai de tine.
Mai într-o parte, tot lângă havuz (ce să-i facem dacă este elementul de decor cel mai pitoresc) găsim oameni cu aparate foto în mână. Ei de-asemenea nu-şi fac reclamă. Ci ostentativ îşi arată aparatul. Cel mai des de ei se apropie mămicile cu copii.
În aceasta continuă mişcare, îţi poţi odihni privirea, în interiorul havuzului. Nu, nu din cauza jocului priceput al jetului de apă, ci din cauza copiilor care trăiesc într-o lume a lor : se bălăcesc în băltoacele din havuz şi habar de grijă! Ei nu se grăbesc, ci se bucură de fiecare clipă. La o distanţă nu prea mare stau părinţii care nu se grăbesc nici ei să-şi scoată odrasla din locul deloc igienic. Mai într-o parte s-a amenajat o mică terasă. Dacă nu se aşează la masă, mulţi îşi permit „mărşăluirea” prin oraş cu mâncarea în mână. În ţările civilizate, acest gest s-ar califica drept total lipsit de educaţie. În Bălţi, însă, totul e posibil. Pentru că oamenii au cu totul alte valori.
Trecând pe lângă vreun vagabond aşezat pe trotuar abia de vezi câţiva bănuţi în palma-i. În schimb, rândul la femeia cu cântarul care pentru un leu îţi descoperă greutatea (chiar şi eronată, căci cântarul e vechi) e mare.
Spre seară, decorul se modifică. Dispar vânzătorii, speculanţii şi diverşi reprezentanţi. Seara e timpul când oraşul întinereşte. Strada Independenţei, Parcul Central şi Parcul Andrieş abundă de perechi îndrăgostite, care nu se mai sfiiesc să-şi arate dragostea. Pe bănci nu mai zăreşti doar bunicuţe veşnic obosite şi nemulţumite.
Doar linişte, atât de caracteristica pentru oraşul Bălţi.

Reclame