Category Archives: hÎnduri

Welcome to me!

Am dat de blogul meu total intâmplător.

Am şi uitat de el, dacă sincer, atâta timp a trecut.

Mă uit la postările mele, şi ma gândesc, ce s-a întâmplat, cum de l-am lăsat de izbelişte…

Ah, da! Acuma în creierul meu se rotungesc amintirile – Intram in ultimul an de învăţământ la facultate, erau multe proiecte, pe nas îmi stăruiau examenele, plus licenţa.

Şi cel mai important pentru mine – mi-am întâlnit viitorul soţ 🙂

În tot acest răstimp s-au înâmplat multe. Aproape toate detaliile le păstrează my dear diary.

Pot să zic următoarele: am finisat facultatea cu bine, şi, ca o urmare a relaţiei mele amoroase, am hotarât să mai fac o facultate de Ştiinţe Politice la Cluj-Napoca (alături de boifrendu”). Am revenit în md, au fost tentative de angajare în câmpul muncii cu responsabilităţi departe de cele jurnalistice în oraşul meu drag – Bălţi. Şi acum, tot lucrez, tot departe de jurnalism, numai ca deja în alt oraş 🙂

Au fost idei s-o iau de la-nceput. Un nou blog, un nou fresh air. Da pe urmă am avut o revelaţie, la o adică, de ce să nu continui aici? Blogu ista mi-i scump, pentru că e primul la mine.

Все новое – это давно забытое старое.

Sper să revin în formă curând.

Reclame

Ceva despre relaţii…

Pe timp ce trece, renunţ la materialele jurnalistice, or asta era menirea blogului meu. Cred că de vină e vara… Bon!
La ce mă gîndesc eu în ultimul timp ? La relaţii! 🙂 Noroc de vara care încheaga tot mai mulţi îndrăgostiţi. Adik, am la ce mă uita şi ce analiza 🙂
Aşadar, ce mă deranjează? Tendinţa de a-ţi verifica partenerul.

De a-l pune la diverse încercări, ca să-i vezi reacţia.

Mie mi se pare asta o batjocură curată. Oameni buni, n-aveţi ce face? Iubiţi-vă şi lăsaţi la o parte testele de fidelitate, că nu aduc decît schizofrenii şi alte boli nervoase!

Să zicem un caz. Un El şi o Ea. Se întîlnesc demult (aproape un an).

El hotărăşte… em.. să se “pricălească” mai degrabă. Îi scrie un mesaj de adio, tipa “tu eşti plecată pe la rude, în sat, deja de 2 saptamăni, nu te-am văzt demult, în acest timp multe s-au schimbat. Eu mi-am dat seama că vreau libertate şi că relaţiile serioase nu-s pentru mine.”

Reacţia fetei? Clar că – şoc. Contrastul era surprinzatăr, doar cu 4 zile în urma îi scria cu totul altceva (desigur că o iubeşte şi îi este dor)  şi acuma…

Încearcă să afle ce s-a întîmplat cu adevărat. El, însa, ii repetă aceleaşi cuvinte. Ea se resemnează (după ce îl rugase binişor să se mai gîndească şi totuşi răspunsul era categoric “Nu”)  şi decide că nu merită să se închidă între 4 pereţi şi să se piardă în presupuneri.

Iese cu gaşca, seara tîrziu, să încerce tot pachetul de distracţii în stil moldovenesc (cred că ştiti, ce am în vedere).

Revine în oraş, iar el continuă să-i trimită mesaje controversate: ba menţine tema cu “trebuie să mă întelegi, oricum nu puteam fi împreuna”, ba seara “noapte bună, te pup dulce”. Straniu, nu?

După o săptămînă, îi sună că vrea să iasa la o plimbare. Mînată de intuiţie, ea acceptă. Discuţia poartă aceeaşi direcţie : de ce asta totuşi s-a întîmplat. Ea decide să-l facă să doară. Îi povesteşte în detalii, absolut totul, cu cine şi ce a făcut în sat. El îşi iese din minţi şi recunoaşte că totul nu a fost decît un simplu test. Că “a luat-o la pont”. A fost o simplă verificare.
Este şi de rîs şi de plîns aici. Acum, ambii dau vina unul pe celălalt pentru cele făcute.

Concluzii: 1) lăsaţi-vă, măi, de verificări!
2) dacă verificaţi, o faceţi într-un mod mai lejer, fiţi atenţi la repercursiuni…

impresie de moment!

iarăşi pusă pe citit bloguri. iak nu ştiu, după ce principii se conduce lumea care postează texte cu multe moldovenisme, rusisme şi englezisme! e la modă? e mai interesant? e (Doamne, o să fac şi eu păcatul ista) funny? ok. după atîta citit, volens-nolens, mă trage şi pe mine la stilul dat. ori termin de citit! (că m molipsesc rău de tot) ori adopt şi eu modul respectiv… (deşi, oare e bine pentru un jurnalist?)

Iarăşi, depresie… pfff…

pfffffa! dupa 7 ore de navigat prin net (studiind în mare parte alte bloguri ale altor potenţiali-jurnalişti) mi-am dat seama că în realitate cunosc atât de puţin! Că am atââââââtea de studiat, citit, scris, analizat. Şi mi s-a stricat pofta de tot. Am citit în Coman, încă demult, că jurnalist nu te naşti (adik te formezi) şi toate aptitudinele astea atât de surprinzătoare ale celor versaţi se dobândesc cu timpul, prin învăţare continuă. Şi iată-mă! Studiind! Numai că, cu cît mai mult o fac, cu atât mai mult mă decepţionez pentru că îmi dau seama cît de puţine, totuşi, cunosc…