strasnic.
iaka aşa subectiv o să – ncep.
eu n-am cuvinte (de fapt, le am şi încă destule) cînd mă gîndesc la mentalitatea poporului meu scump
(nu m-am apucat să descopăr ceva nou. – pur şi simplu o expunere de opinii)
la obiceiul său sacru de a se lamenta. veşnic!
de parcă i-o căzut cerul peste cap!
eu totul înţeleg. chiar mai mult decît trebuie. chiar şi atunci cînd nu trebuie.
dar la aşa ceva, mi se ridică părul măciucă.
mă rog… nu poţi povesti ceva bucurie…
te temi şi de deochi şi de invidie, vorbe rele, fapte rele… şi atunci la ce fel de taclale mai poţi sta? dreeeeeeept. la jăluit. aşa-i parcă şi mai interesant, nuştiucum. doar eliberezi atîta energie negativă pe care alţii trebuie s-o inhaleze. în plus, trebuie să arăţi că ţi-e rău, atunci nimeni nu va veni la tine după ajutor.
chiar refuz să percep aşa ceva la noi.
eu încerc să nu mă jălui. nu văd nicio plăcere în aceea ca să arăţi lumii că eşti un ratat.
Comentarii
OLEA, hai come back
know u need it
p.s. încă un hug?? >:D<